E usor sa uiti. E usor sa nu mai vrei sa mai conteze, sau poate ca conjuctura te face sa nu mai vrei sau pur si simplu sau nu mai ai ce. Nu ti s-a intamplat vreodata sa imparti cu cineva momente frumoase, sa fiti foarte apropiati, sa stiti totul unul despre altul, sa doresti sa impartasesti cat mai multe clipe cu acea persoana?
Si dintr-o data ceva se rupe. Cineva a gresit, sau cineva a rupt relatia de prietenie, ca mai apoi sa nu mai fie spus niciun cuvant. Sa nu iti mai vina sa suni persoana respectiva, chiar daca te mai gandesti la ea. Sa stii ca nu mai ai nimic de impartasit cu ea, iar gandul fugitiv este doar daca ii este bine. Sa intrebi doar din politete “ce mai face” fara sa se mai poata continua conversatia. Una pentru ca nu mai aveti elemente comune, doi pentru ca mai mult de un ce mai faci, nici nu te intereseaza. Nu te mai incanta nimic din ce ar face si nici nu te afecteaza in mod direct. Puteti sa va revedeti dupa ceva timp, sa vorbiti doar de dragul timpului frumos petrecut impreuna, dar sa nu se mai simta persoana. Sa nu conteze intr-adevar ce are de spus, ci doar sunt puse anumite intrebari, la care raspunsul oricum nu conteaza.
Cateodata stau si ma mir cat de usor se trece de la a fi foarte apropiati la a fi niste straini. Nici macar un buna nu se mai zice, se trece unul pe langa altul se arunca o privire plina cu amintiri, dar nu se mai scoate niciun cuvant. Un salut, macar de dragul acelor vremuri, dar nu. Sunt doi straini ce odata credeau ca se iubesc, sunt doar doi straini, ce odata aveau doar o rasuflare ce ii despartea, sunt doar doi straini, ce odata nu aveau niciun secret unul fata de altul. Mi-ar placea sa mai stiu de oamenii care odata mi-au fost alaturi, dar de unii nu am cum sa mai dau, iar pe altii nu mai pot de nicio culoare sa ii sun. Nu mai pot, pentru ca acum suntem doar niste straini, iar aceste noi reguli nu ne permit. Mi-ar placea sa mai primesc un telefon de la astfel de persoane, sa stiu ca le mai trece cate un gand si despre mine, asa cum mie imi trece cateodata fugitiv, un gand despre ce a fost.
5 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
mai 22, 2010 la 8:56 am
mihaelacojocaru
Sa stii Andreea ca atunci cand te astepti mai putin o sa vorbesti cu o persoana “veche”, care poate te-a ignorat de mult timp. Eu as numi si ganditul asta daca acelei persoane ii e bine sau nu tot prietenie, pentru ca e clar ca nu te gandesti la cineva de care nu iti pasa. :*
mai 22, 2010 la 11:20 am
Gabriela
Raporturile de prietenie se schimba, se anuleaza. Nu cred ca vei putea fi la fel de bun prieten cu o persoana toata viata. E un rulaj constant: tu te schimbi, ei nu se schimba si tu vrei altceva sau ceva mai mult. Tu nu te schimbi, ei se schimba, trec mai departe. Tu gresesti, ei nu pot ierta si cineva trece mai departe.
O amintire va ramane tot timpul, un gand bun sau rau nu conteaza. Important e ca ai trecut pe acolo si nu se va uita. De cand te intereseaza sa urmezi regulile stricte ale societatii? O privire si e de-ajuns sa stii ca nu te-a uitat. Si o privire poate spune mai multe decat un simplu si banal: „Salut! Ce mai faci?
Change is always good no matter what.
iunie 8, 2010 la 3:45 pm
emi
gindul asta ne macina pe toti la un moment si cred si sunt convins ca cei ce trec mai departe sunt cei puternici , pina la urma viata e doar o scena ca la teatru si se repeta si se tot repeta la nesfirsit aceasi oameni cu chip diferit sau purtind masti de cele mai multe ori se perinda prin viata noastra si dupa o vreme din pacate sau din fericire citeodata dispar ca magari in ceata : oricum prietenii care ma accepta asa cum sunt ma plictisesc , iar pe cei care fug de mine nu i mai gasesc
).
imi doresc sa prind odata unu de asta , un ignorant care si sa l privez de obiectul muncii si dupa sa rid si eu ca un magar ce am fost
)
iunie 20, 2010 la 6:23 pm
adidragos
e un fenomen firesc intr-un fel de bioritm social al fiecăruia dintre noi. nu putem rămâne pe veci în contact decât cu f puţine persoane. dacă ai împărţit un moment frumos cândva, oricât s-ar fi răcit relaţiile tot o persoană importantă e fiecare pt celălalt, tocmai datorită acelui moment.
în timp oamenii se schimbă, se schimbă chiar zi de zi, aşadar orice prieten de acum trebuie preţuit şi savurat cât se poate.
septembrie 20, 2010 la 6:08 am
emi
vreau sa te mai citesc !