azi da, maine… nustiu

E  usor sa uiti.  E usor sa nu mai vrei sa mai conteze, sau poate ca conjuctura te face sa nu mai vrei sau pur si simplu sau nu mai ai ce. Nu ti s-a intamplat vreodata sa imparti cu cineva momente frumoase, sa fiti foarte apropiati, sa stiti totul unul despre altul, sa doresti sa impartasesti cat mai multe clipe cu acea persoana?

Si dintr-o data ceva se rupe. Cineva a gresit, sau cineva a rupt relatia de prietenie, ca mai apoi sa nu mai fie spus niciun cuvant. Sa nu iti mai vina sa suni persoana respectiva, chiar daca te mai gandesti la ea. Sa stii ca nu mai ai nimic de impartasit cu ea, iar gandul fugitiv este doar daca ii este bine.  Sa intrebi doar din politete “ce mai face” fara sa se mai poata continua conversatia. Una pentru ca nu mai aveti elemente comune, doi pentru ca mai mult de un ce mai faci, nici nu te intereseaza. Nu te mai incanta nimic din ce ar face si nici nu te afecteaza in mod direct. Puteti sa va revedeti dupa ceva timp, sa vorbiti doar de dragul timpului frumos petrecut impreuna, dar sa nu se mai simta persoana. Sa nu conteze intr-adevar ce are de spus, ci doar sunt puse anumite intrebari, la care raspunsul oricum nu conteaza.

Cateodata stau si ma mir cat de usor se trece de la a fi foarte apropiati la a fi niste straini. Nici macar un buna nu se mai zice, se trece unul pe langa altul se arunca o privire plina cu amintiri, dar nu se mai scoate niciun cuvant. Un salut, macar de dragul acelor vremuri, dar nu. Sunt doi straini ce odata credeau ca se iubesc, sunt doar doi straini, ce odata aveau doar o rasuflare ce ii despartea, sunt doar doi straini, ce odata nu aveau niciun secret unul fata de altul. Mi-ar placea sa mai stiu de oamenii care odata mi-au fost alaturi, dar de unii nu am cum sa mai dau, iar pe altii nu mai pot de nicio culoare sa ii sun. Nu mai pot, pentru ca acum suntem doar niste straini, iar aceste noi reguli nu ne permit. Mi-ar placea sa mai primesc un telefon de la astfel de persoane, sa stiu ca le mai trece cate un gand si despre mine, asa cum mie imi trece cateodata fugitiv, un gand despre ce a fost.