Asculti, asculti si nu te mai staturi de ea. De fiecare data cand se sfarseste astepti cu nerabdare sa incepa din nou. E singura melodie care se potriveste cu starea ta de spirit. Cateodata te plictisesti de ea, dar nu o poti inlocui.  E doar ea cea care te ajuta si iti da toate starile de care ai nevoie.  Stii ca nici o alta nu isi are sensul. Nu te poti dezlipi de ea. Ar trebui pana acuma sa o cunosti, dar nu vrei. Iti doresti ca de fiecare data sa te surpinda si nu lasi sa iti controleze mintea cand nu o asculti.

De fapt totul este o obsesie de care te legi pentru ca iti place starea pe care ti-o da. Si aceasta obsesie, fie ca e vorba de o melodie, de un sentiment sau de o amintire, e cea care te anima  si uneori te saturi doar cu aceasta umbra.

Te rog pe tine umbra sa redevii fiinta.

Principii. Pe zi ce trece iti dai seama ca ai din ce in ce mai putine principii, pentru ca multe din ele s-au pierdut in timp. Nici nu ti-ai dat seama cand a fost momentul cand ai mai sters unul dintre principile tale din minte. La fiecare compromis facut ai mai incalcat o lege care te definea. Principile dispar o data cu varsta si apar altele noi sau pur si simplu te identifici in altceva? Cat de important este sa ramai la un principiu, chiar daca acela aduce cu sine si o gramada de consecinte nefaste asupra ta? Oare un cuvant care te defineste este mai important decat sa pierzi poate ce ai mai frumos pentru acel moment. Esti mai impacat cu tine insusi chiar daca  suferi destul de mult ca nu l-ai incalcat, ori este mai bine ca sa lasi de la tine, sa uiti ca ai avut odata un principiu  si sa cauti fericirea de moment? Care este valabilitatea lucrurilor? Termenul scurt sau termenul lung? Ai o siguranta ca decizia de a ramane constant este cel mai bun lucru pentru ca tu sa te simti bine cu tine insuti?

Persoanele care raman nu isi incalca principile  sunt demne  de admirat. Eu cred ca exista prea putine persoane care mai lupta pentru ceea ce credeau ei ca reprezinta adevarul lor in viata.

Nimeni este perfect. Si nu ma refer aici la felul unui om de a fi, ci pur si simplu la fizic. Fiecare este complexat de ceva, iar acel ceva se mascheaza. Fiecare vrea sa para mai grozav deca este, pentru a se ajunge la limita impusa de societate. Daca sunt cateva kg in plus se incearca sa se scape de ele, daca ai un cos se incearca sa se acopere, si multe alte interventii pentru a fi placut. Atat de tine insuti cat mai ales de public. Este cumva si o corelatie: cu cat audienta este din ce in ce mai satisfacuta cu atata esti si tu mai satisfacut.  Pana si barbatiii au complexe, da la ei nu sunt atat de mari ca la femei. Ce e mai grav ca multi dintre ei, chiar se cred grozavi desi au ditamai burta si  au niste fete ingrozitoare. Ei viseaza numai la fotomodele, respectiv papusele, de parca ele s-ar uita la ei:)) in visele lor poate ). Oricum la prima impresie prea putini frumosi se uita la cei urati, iar cei urati se uita numai la cei frumosi. Daca se ajunge sa se mai schimbe cateva vorbe , e altceva, dar aici e vorba numai de flirturi de ocazie.

Au barbatii si ei, rolul lor. De obicei intr-un club barbatii stau, stau, privesc si iar privesc si stau.  Pana ieri ma gandeam ca este aiurea asa, de ce vii intr-un club daca nu vrei sa dansezi? doar ca sa arunci cateva priviri lacome? Mi se parea penibil. Mi-am dat seama ca nu e chiar  asa. Femeile vor sa fie privite, vor sa fie adorate, chiar si de persoane cu care sigur nu ar avea nici o legatura. Cu cat se strang mai multe priviri insistente cu atat e mai placuta senzatia. Prea putine sunt persoanele care mai merg la dans doar pentru a dansa si a se simti bine.

Daca esti putin mai in varsta, ai o camasa buna si o privire de ignorant poti fi imediat catalogat ca unul care are bani, deci la care se merita sa se incerce. Chiar daca in realitate respectivul ins este un amarat, acolo, in luminile clubului poate parea o tinta.

Cum se pot fura geci, genti dintr-un club care nu asigura garderopa ? pur si simplu sa vii sa ocupi mesele. Cum un club nu ofera suficiente mase si scaune, persoanele vin si isi lasa pe mana unora care au ajuns ceva mai devreme si par de incredere.  Se poate pleca linistit cu una din gecile lasate, ca doar se aduna la un moment dat o gramada.

Una din dilemele persoanale ale acestei zile este: Feeling sau inducere? Mai precis ti se intampla ceva pentru ca aveai o presimtire sau pur si simplu gandindu-te la acel lucru l-ai si atras din univers si s-a intamplat? Stiai ce ti se intampla sau tu ai reusit sa-ti atragi lucrul?

Nustiu daca sunt greseli, maine am sa corectez poate, nustiu daca sunt coerenta sunt doar ganduri adunate in cel mai fain loc unde le poti aduna, in club. Recomand cu placere o vizita in club pentru ca acolo sunt o gramada de subiecte ce pot aparea intr-un articol.

Pe mai tarziu

Seara de citit bloguri, cam toate sunt la fel, asa cum este si acesta, nimic deosebit. Mi-a placut in schimb o intrebare, sustrasa dintr-o leapsa: Daca ar fi sa alegi intre a-ti pastra amintirile si imposibilitatea de a-ti mai face alte noi, ce ai alege? Chiar daca nu imi era mie adresata intrebarea, eu una cred ca toata lumea ar alege posibilitatea de a-si face altele noi. Intr-adevar, cele vechi sunt foarte importante, dar daca nu mai exista evenimente care sa produca noi amintiri, atunci clar existenta nu mai are vreun sens.  Persoanele care traiesc in trecut uita ca mai exista si prezentul.

Apropo de persoane care traiesc in trecut, cunoaste-ti bine expresia : pe vremea mea…. dap…. pe vremea mea, dar acum nu e tot vremea ta? acum tu nu mai respiri? acum tu nu mai traiesti? da, pe vremea mea… orice vreme e tot a ta

Sloganul este cel care capteaza. Acordul sau dezacordul face diferenta. Daca s-a dat acordul atunci se incepe cautarea, spre mai mult. Sloganul este cel care face prima impresie. Primul impact! Superficialitate sau nu, conteaza felul cum ai vazut din prima o situatie sau nu. Persoanele care cauta mai mult reusesc si sa isi schimbe parerea initiala. Oricum un slogan, trebuie  sa atraga atentia. De multe ori nu se da importanta unor fapte care nu sunt iesite din comun.

Cat de important este sa vezi din prima? Cat de important este sa fii vazut? cateodata este bine sa fii invizibil, dar cel mai tare doare atunci cand doresti sa te faci remarcat si nu esti. Cand scara pe care ti-ai impus-o este daramata de nepasare sau de imposibilitatea de a o escalada. Cred ca cel mai important in a ajunge sus este sa uiti. Uitarea face mult, si nici nu te impinge spre tot felul de ganduri de genul: sunt un ratat, nu pot realiza nici macar ce mi-am propus. Acest tip de ganduri nu fac decat sa te coboare si mai joc si nicidecum sa te ridice. Singurul lucru la care trebuie sa te concentrezi este doar prezentul si atat.

Fiecare zi este un nou inceput, acesta ar trebuii sa fie unul din sloganurile noastre. Acum voi putea sa fac mai multe lucruri, si chiar daca ieri a fost gresit, azi va fi altfel. SAU? Imaginea pe care ne-o afisam este de multe ori esentiala pentru starea ta de spirit. Daca vrei sa fii perceput intr-o anumita directie trebuie sa incepi chiar tu sa crezi in ea si atunci sigur vei convinge si pe ceilalti.

!

De obicei, anul nou este atunci când un calendar indică acest lucru. Atunci , trecerea  dintre anii este implementată cu noi gânduri despre ce va fi nou, ce se va schimba în viaţă, şi mai ales ce nu se va mai face. Planuri şi idei noi despre un nou început. Acest început este sărbătorit de o lume întreagă , iar viitoarele proiecte sunt oarecum forţate. Sunt nişte lucruri care trebuie făcute doar pentru că se marchează oficial un nou an, sau o noua modalitate de a se petrece viaţa.

Astăzi  poate să fie ziua care indică un nou start. Nu trebuie să fie un alienament universal, obligat şi constrâns de evenimente, ci poate fi propriul început, propria linia de pornire. Atunci când cineva se hotărăşte că este nevoie de o schimbare în viaţa sa ar trebuii să considere acel moment ca fiind timpul când este începutul unui nou an.  Revelionul nu este pe 31 decembrie -1 ianuarie, ci este pe 14 iulie, 3 octombrie sau 26 aprilie.  În acest nou an voi…. şi nu voi mai …. din acest moment se produce o schimbare, iar conştientizare acelui moment  şi sărbatorirea lui trebuie să fie adânc implementată în gândire.

Toată lumea îşi propune să facă ceva schimbări în viaţa sa, foarte mulţi uită a doua secundă de toate intenţiile de mai bine, dar prea puţini chiar iau în considerare momentul şi îl marchează ca fiind unul deosebit. Azi voi produce schimbarea, azi, acum, iar această zi o voi numi pentru mine ziua care merchează acel nou an! Azi! Se poate nota într-un calendar propriu şi la sfărşitul anului, vei face în aşa fel încât să vezi ce ai indeplinit din toate propunerile de viitor.

Acelaşi lucru şi cu zile de naştere.  Toată lumea se simte într-un mod sau altul de ziua sa, poate că este dezamăgit sau din contră fericit, şi se aşteaptă de la o anumită zi să satisfacă anumite nevoi.  Chiar dacă în acea zi nu se întâmplă lucrurile aşa cum şi ar fi dorit, acea zi este specială şi va rămâne aşa mereu, cel puţin pentru tine, dar te poţi simţi bine în acelaşi mod şi în altă zi.

 

Universal, comun, limita, Barbie, idee, global. Observati cuvantul care nu se potriveste insiruirii. Poate nu l-ati remarcat din prima, dar mai aruncati o privire.

Ai numai cinci anisori, de mult vezi in vitrina aceea masinuta rosie, mare cu telecomanda. Este vopsita frumos si ti-o doresti pentru ca prietenul tau de gradinita are una asemanatoare. Mama ta nu isi permite una, costul prea ridicat ar taia din portia de paine ce trebuie alocata zilnic. Din fericire pentru ea, primeste de la o alta mama o masinuta, e frumoasa, nu este rosie, este un verde pamantiu, este putin indoita si are multe zgarieturi. Macar este intreaga, si chiar daca nu are baterii cu care sa mearga de una singura daca ii adaugi un bat si ii prinzi o elice se poate tranforma usor in elicopter. Primesti masinuta, dar nu esti deloc multumit de ea, vizezi la una ca cea din vitrina, in continuare. Esti singurul care are o masinuta atat de hidoasa, toti ceilalti au ceva frumos, numai tu ai avut nenorocul sa te pricopsesti cu ea. Te uiti in jur la amicii de somn si vezi ce bucurosi sunt ei ca au masinute la fel si se pot intrece cu ele fara prea multa bataie de cap, avand telecomenzile si apasand pe buton. Uiti, sau de fapt nu ai dat prea mare atentie la faptul ca masinuta ta hilara poate ajunge poate termina prima cursa, chiar daca initial este manuala. Are un atu, pe care nu il iei in seama pentru ca esti prea revoltat de situatie.

 

 

povestioara asta are multe lucruri ascunse, va provoc sa gasiti sensul, iar in cateva zile voi posta o alta varianta, fara subtilitati

Sunt multe momente cand descoperi ca nu stii atat de multe despre tine, asa cum credeai. Situatile, din cele mai neasteptate te fac sa reactionezi asa cum credeai ca nu o sa o faci vreodata. Cat de mare trebuie sa fie pasul, sau din contra cat de mic pentru a te cunoaste? Cate cicatrici sau semne vizibile ai pe corp? Le-ai numarat vreodata? Un mic exemplu, desi se poate continua.

Cade, iar franghia e din ce in ce mai alunecoasa. Mainile nu mai au putere sa il tina sus, iar forta gravitationala e mai apriga ca de obicei. Din cand in cand mai ia cate un moment de respiro, in care nu mai stie, dar nu il poti face sa uite. E mai mic ca de obicei si vrea sa creada ca inca o mai are. Stie ca ea nu mai exista demult in el si continua pe aceasi traiectorie fara sa mai poate face nimic. Daca incearca sa o regaseasca in alte locuri isi da seama in final ca e in zadar. A disparut, nimeni in afara de el nu o cauta, nimeni nu stie de ea, dar se simte la el ca ii lipseste ceva.  El stie si in curand va  inceta cautarea pentru ca fiecare incercare nereusita il trage si mai mult in jos.

        Fum, fum si un schelet la intrare intampina distinsii oaspeti. Isi cauta un loc pe mesele maronii din lemn, sub un craniu, ce-si avea masilarul cazut. Pe ritmuri de AC/DC si Liquido isi absorb berea linistiti.  Fete suparate si ajustate de non culoarea negru s-au unit cu decorul pentru a alunga posibilele spirite ale trendului ce puteau sa apara.

Inca nu au ajuns sa se manifeste, desi ora tarzie ar fi putut sa fie primul semnal.  Desprins din decorul Renasterii, cu o redingota de catifea neagra, la care la mansete avea o inscripitie florara aurie, cu o camasa alba cu multe bucle  si a facut aparitia in localul sumbru in care Death-ul domnea. Insotit de cortegiu nuptial, a luat o bere si a inceput sa danseze. O traditie ce avea sa fie intrerupta! Nu mai era mireasa cea furata, ci mirele! Nuntasii se incadrau si ei in decorul impus parca de mirele refugiat in vremurile de alta data. Bluza cu spatele gol si prinsa la gat cu o fasie subtire, iar fusta ce se ridica mai sus de genunchi avea sa fie insotita de adidasii botocanosi si parul prins alandale. Camasa alba cu patratele gri insotiti de pantalonii la dunga, dar mai ales de cheful de a dansa  se adauga celorlalti participanti la rapire. Un fotograf cu parul lasat pe spate, cu un zambet ce cuprindea intreaga sala voia sa surpinda fiecare moment al escapadei in vremurile de demult. Incepea o viata noua, alaturi de persoana pe care o iubea si lasa in urma nopti pierdute, si dimineti in care incerca sa se recastige cu o cafea. O ultima seara in care berea era regina, unde muzica rock le indruma drumul si in care cafeaua din Cofetarie ii facea sa se indrepte spre o alta bere. Vremuri in care soarele domnea pe terasa de unde se putea adulmeca fiecare fata ce trecea agale  si in care o chema pe copila cu tenisi verzi cu floricele pentru o alta sticla. Vremuri unde nimic nu conta, unde se putea bucura de prieteni, de nopti, de zile , de cafea si de somnul pe masa de la ora 5 dimineata, in care nimeni nu ii deranja. Vremuri de demult ce aveau sa mai fie rascumparate cu inca o noapte.

O noapte in care devenea barbat, si om la casa lui, in detrimentul celor care il faceau sa se simta cu adevarat barbat si nemuritor. Un pahar de bere inchinat pentru efemer si clipe petrecute si mai ales pentru speranta si vise!

Noroc! si casa de piatra!